Data si locul nasterii: 13 mai 1945, Corabia, jud. Olt
1958-1960: jucator la Dunarea Corabia
1960-1962: jucator la CFR Electroputere Craiova
1962-1964: jucator la CS Craiova
1964-1966: jucator la Rapid Bucuresti
1966-1977: jucator la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei in 1973/74, Cupa Romaniei in 1976/77)
1977-1978: jucator la FCM Galati
1978-1979: vicepresedinte la Universitatea Craiova
1979-1980: antrenor secund la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei)
1980-1982: antrenor principal la Universitatea Craiova (a castigat Campionatul Romaniei)
1982-1985: antrenor la Chimia Ramnicu-Valcea
1985: antrenor la FC Olt Slatina
1992-1993: antrenor principal la Universitatea Craiova
1996: antrenor la Hassania Agadir
Data plecarii: 1 septembrie 1996
A jucat 285 de jocuri in divizia A si a inscris in total 170 de goluri
A castigat de 4 ori titlul de golgheter al Romaniei: 1966/67, 1969/70, 1971/72, 1972/73
Cetatean de onoare - post mortem - al municipiului Craiova
S-a nascut la Corabia, pe 13 mai 1945. Fotbalul l-a inceput in orasul natal, la formatia Dunarea, unde este legitimat din 1958. inca de la primii pasi facuti in fotbal se remarca prin “stangul” sau naprasnic, care, se povesteste, facea multe pagube in gardurile vecinilor, in copilarie, apoi la portile celor care aveau norocul sa-l intalneasca. Junioratul il face la Craiova, la CFR – Electro (1960-1962), apoi la CS Craiova (1962-1964). Promovat in lotul national de juniori, este “vazut” de Valentin Stanescu, care in 1964 il aduce la Rapid Bucuresti. Dar in atacul feroviar al acelor vremuri, dominat de celebrul tandem Dumitriu II – I. Ionescu, era greu sa-ti faci loc. Astfel ca, pana in 1966, cand a parasit Rapidul, a “prins” doar cateva jumatati de repriza in echipa giulesteana. Din sezonul 1966-1967 se reintoarce la Universitatea, formatie care incepea al treilea campionat pe prima scena a fotbalului romanesc, sub conducerea noului antrenor Robert Cosmoc. Este titularizat inca din etapa inaugurala (1-4 cu Dinamo, la Bucuresti), iar la prima infatisare in fata publicului craiovean inscrie o “dubla” in partida Stiinta – Jiul Petrosani (3-2), cucerind definitiv inimile inflacaratilor fani olteni. De aici inainte, viata lui se va confunda cu cea a Universitatii Craiova. Sezonul 1966-1967 aduce eternei rezerve a Rapidului – acum titular al Craiovei – primul titlu de golgeter al Romaniei, cu 17 goluri, iar Universitatea, echipa de jumatatea a doua a clasamentului in primii doi ani de prezenta pe prima scena, termina pe locul 3 aceasta editie de campionat. Oblemenco va mai repeta “isprava” de inca trei ori: in sezonul 1969-1970, 19 goluri, in editia 1971-1972, 20 de goluri, iar in campionatul 1972-1973, 21 de goluri, fiind, alaturi de Stefan Dobay si Dudu Georgescu, jucatorul care a obtinut de patru ori titlul de golgeter al Romaniei. Evolutiile din teren, dublate de caracterul sau deosebit si de atasamentul total fata de echipa, il fac in scurt timp liderul si capitanul echipei. in cativa ani,nu exista om in Craiova, fie el si necunoscator in ale fotbalului, care sa nu-l stie pe Oblemenco si “stangul” sau teribil, iar in tara devine un automatism asociatia Stiinta Craiova – Oblemenco. Sigur, in timp, la Stiinta au aparut si alti jucatori de valoare, care au contribuit la drumul mereu ascendent al gruparii, dar simbolul “Campioanei unei mari iubiri” (predecesoarea “Craiovei Maxima”) ramane Ion Oblemenco. in sezonul ’73-’74, trupa condusa de Constantin Cernaianu, avandu-l capitan pe Ion Oblemenco, revenit dupa o grea operatie, castiga primul sau titlu de campioana. Din pacate, in anul urmator rateaza castigarea Cupei Romaniei, pierzand cu 1-2 finala contra Rapidului Bucuresti, dupa un meci de pomina, terminat de craioveni cu 9 oameni. Sezonul 1976-1977 il aduce la carma Universitatii pe Constantin Teasca. Este momentul in care “Campioana unei mari iubiri” va ceda locul “Craiovei Maxima”. Din pacate si poate nemeritat, este si punctul final al carierei de jucator a lui Ion Oblemenco. “Exilat” la FCM Galati (Divizia B), se retrage din activitatea ompetitionala in 1978. Ca fotbalist a fost un varf de atac percutant, cu un sut naprasnic, vesnic prezent in prima linie. A inscris in total 170 de goluri in prima divizie (in 285 de jocuri), ocupand, alaturi de Florea Dumitrache, locul 4 in topul “All time” al golgeterilor, dupa Dudu Georgescu, Rodion Camataru si Marin Radu (oare cate goluri mincinoase au facut diferenta in acest top?). in 1978 revine la Craiova ca vicepresedinte al Universitatii, dar in 1979 vechiul sau dascal de la Rapid, Valentin Stanescu, il convinge sa fie antrenor secund. intre anii 1980 si 1982, Ion Oblemenco activeaza ca antrenor principal al “Craiovei Maxima”, cucerind in sezonul 1980-1981 primul event din istoria clubului. La sfarsitul editiei 1981-1982 este inlaturat la timona echipei, pentru ca a ocupat locul 2 (?!). in perioada 1982-1985 este antrenor la Chimia Rm. Valcea, ocupand pozitii lipsite de griji in clasament. Doua scurte episoade (FC Olt, iulie – septembrie 1985 si Universitatea Craiova, septembrie 1992 – martie 1993) incheie activitatea de antrenor in Romania a lui Ion Oblemenco. Ocupa o serie de functii administrative in cadrul clubului, iar in 1996 isi incearca norocul ca antrenor in Maroc, la Agadir, unde se stinge din viata pe 3 septembrie, in urma unui atac de cord. Cat timp oltenii vor mai "respira" fotbal, Oblemenco nu va muri niciodata .
sursa
www.bluelions.ro fanclub infiintat in memoria si onoarea lui Ion Oblemenco