Teodor Ion Ţarălungă

Ai vreo intrebare/informatie legata de istoria Universitatii Craiova? Aici e locul potrivit!

Moderator: grup_moderatori

Scrie răspuns
DoRyN

Teodor Ion Ţarălungă

Mesaj de DoRyN » 29 Apr 2014, 15:06

Imagine

Carte de vizită:
Născut la 08.06.1945 – comuna Manasia (jud. Ialomiţa)
Echipe la care a evoluat:
1957-1964 Carpaţi Sinaia – juniori şi Divizia B
1964-1965 ASA Tg. Mureş – Divizia A
1965 (04-08) Steaua Bucureşti – Divizia A
1965-1969 Progresul Bucureşti – Divizia B şi Divizia A
1969-1975 Universitatea Craiova – Divizia A
1975-1976 Dinamo Slatina – Divizia B
1976-1977 Universitatea Craiova – Divizia A
1977-1978 Pandurii Tg. Jiu – Divizia B

Antrenor
1979-1984 Universitatea Craiova – juniori
1999-2000 FC Teleşpan ’97 – juniori
2001-? Observator FRF – Divizia C

Palmares
250 jocuri în Divizia A – 50 goluri
4 prezenţe în naţională – 1 gol
16 prezenţe în Reprezentativa B – 3 goluri
CE juniori – RFG 1965
Campion mondial universitar – România 1972
Campion naţional: 1974/1975; 1977/1978
Cupa României: 1975/1976; 1976/1977
Ovidiu CIUTESCU
20 martie 2003
cotidianul regional Opinia Olteniei

Februarie 2000. FC Teleşpan’97 urma să dispute un meci amical cu FC Doi Cocoşi. Înaintea partidei,Johny Săndulescu intră în vestiarul oaspeţilor, urmat de vreo 20 de puştani, se opreşte la vreo trei paşi de echipa vâlceană şi arată cu degetul spre Ţarălungă: “Bă, voi îl cunoaşte-ţi pe nenea ăsta? A fost cea mai mare extremă a României.” Admiraţia copiilor, amestecată cu emoţia fostului internaţional, a dat un moment unic în urma căruia o linişte apăsătoare i–a cuprins pe toţi cei prezenţi. Poate că Ţarălungă nu a fost cea mai mare extremă a României dar, în schimb, a fost un personaj fără de care fotbalul nostru nu ar fi fost atât de frumos.

• Viaţa trăită în Casa de Copii

Copilăria nu a avut-o tocmai fericită. Soarta l-a adus într-un orfelinat din Buşteni, dar fotbalul l-a atras ca un magnet . “Într-o zi am fugit la Sinaia, acolo unde locuia sora mea şi m-am dus şi la stadion. Acolo, Costel Stoianovici m-a băgat la selecţie. După ce m-am dezbrăcat nu mi-a mai dat drumul. În aceea grupă am fost coleg cu marele portar Gornea şi cu Panţuru – singurul român care a devenit campion mondial de bob. La 16 ani am debutat în Divizia B”. Pasul spre prima divizie l-a făcut la Tg. Mureş, acolo unde a făcut stagiul militar. “Adevărul este că eu nu am îmbrăcat niciodată uniforma cachie. De altfel, după europenele din ’65, pe mine şi pe şi pe Lajos Sătmăreanu o maşină ne-a luat direct de pe aeroport şi ne-a dus în Ghencea. De ziua minerului au vrut să mă transfere la Baia Mare. Era o chestie impusă pe linie de partid. Eu m-am opus şi m-au trimis în arest. În acel moment cariera mea la Steaua a luat sfârşit! Nu am regretat niciodată. Ştiţi de ce? Pentru că mă făceau ofiţer!”

• La cină cu Ion Ţiriac şi ambasadorul Marii Britanii

Dezertarea de la Steaua a făcut ca Teo Ţarălungă să ajungă la Progresul, unde, atmosfera boemă era una care i se potrivea ca o mănuşă. “Acolo l-am cunoscut pe Ilie Năstase. Ăsta, împreună cu Matache făceau pariuri cu mine la loviturile de la 11 metri. Ei erau amândoi pe blat şi eu dădeam mereu berile. În aceea perioadă m-am împrietenit cu Ion Ţiriac. Datorită lui, în 1968, la Intercontinental, l-am cunoscut pe ambasadorul Marii Britanii în România. Toţi eram invitaţii lui Ţiriac la cină. Ce viaţă am dus eu la Progresul!!! Aşa de mult mă iubeau ăia acolo încât eram singurul pe care, prin vămi, nu-l controla nimeni de valută.”

• La Craiova pentru Oblemenco

A părăsit Progresul ca să nu-şi mai supere mama. Aceasta îşi dorea fiul intrat la o facultate pentru că “astfel, să devină şi el om de vază…” Oraşul ales pentru studii a fost Craiova. “În ’69 am dat la Universitate şi am şi luat examenul. Adevărul este că din ‘63 o minţeam pe mama că sunt student! Am venit să joc la Ştiinţa numai pentru prietenul meu, Dumnezeu să-l ierte!, Nelu Oblmenenco. Mamă ce echipă am găsit acolo: Deselnicu, Bâtlan, Strâmbeanu, Adrian Popescu, Oblemenco. Apoi au venit Ştefănescu, Marcu, Balaci, Sameş, Boc şi ceilalţi. Vorba lui Dobrin: «Cu noi înebuneau oltenii în tribune!» Acolo toţi ne ştiam interesul. Dacă la 12.00 noaptea ne trezea cineva, ne duceam la avion, plecam, îi băteam pe amărâţii ăia care ne erau adversari şi gata. Totul era simplu. Noi nu aveam treabă cu partidul. Singurul care se mai băga era prorectorul Botea. El ne mai zicea: «dragii mei, vă dăm ca la Dinamo. Aşa că trebuie să jucaţi ca acolo! Cîte examene daţi în toamnă? A… 10. Atunci, dacă nu aveţi chef de joc să veniţi cu câte 30 de mii la mine şi să promovaţi!» Botea ăsta ajunsese prorector din paznic de noapte! A avut el o ambiţie, dar era sufletist.”
În şapte ani petrecuţi la Universitatea, Ţarălungă nu-şi aminteşte decât un singur blat. “Pe vremea aceea nu erau măgăriile de acum. La un meci în Bănie, cu Farul, a fost singura dată când Ministerul Învăţământului ne-a pus să ajutăm Iaşul să scape de retrogradare. Atât de mult ne-a păsat de ei încât le-am dat 4-0. Nu am luat nimic. Farul ne oferea un sejur de 14 zile la mare. Anul următor, de ciudă, ei au făcut jocul lui Dinamo, dar i-am bătut cu 2-1. Ne-au dat un concediu pe Coasta de Azur.”
Atunci când şi-a rupt piciorul, Ţarălungă avea să-l cunoască pe prim-secretarul judeţului Vâlcea, Teodor Coman, cel care era Dumnezeul sportului de la poalele Capelei. “Am venit cu soţia la Rm. Vâlcea, că este de aici, şi m-am dus la Arenele Traian. Pe atunci, încă erau în construcţie. Coman m-a invitat la un meci pe care Chimia îl avea cu Steaua. Trebuia să se încheie cu victoria vâlcenilor, pentru că aşa era aranjamentul. Am văzut meciul cu Teodor Coman la oficială şi i-am zis că Steaua nu-i va face jocul. Am avut dreptate, iar Vâlcea a pierdut cu 2-1. După partidă Coman l-a chemat pe Ioan Alexandrescu şi i-a zis: «bă, porc ai fost, porc eşti, porc o să mori!» apoi am plecat să bem la Capela. Cu noi a venit şi Rainea, arbitrul meciului. I-am zis că peste o săptămână o să batem Steaua cu 3-0 la Craiova şi îi vom răzbuna pe vâlceni. Mi-am dat ghipsul jos, m-am pregătit, am jucat şi am învins cu 3-1. A doua zi Coman m-a chemat la Rm. Vâlcea, la el acasă, unde am mers împreună cu cumnatul meu Doru Chiriţă (n.r.: managerul Petrom SA –Filiala Vâlcea). Mi-a dat un plic cu 10.000 de lei, primă de meci, şi m-a pus să fac cinste cu o baterie de vin. Dacă nu era Coman în Vâlcea, aici niciodată nu era sport de performanţă!”

• Vin negru şi chifteluţe de căprioară în pădurea Sarului

Finalul carierei i-a purtat paşii la Slatina, acolo unde clanul lui Ceauşescu mânca fotbalul pe pâine. “La ăia sforile le trăgea Ion Sandu, despre care se spunea că este naşul lui Ceauşescu. El a iubit în viaţa lui doar doi fotbalişti: pe mine şi pe Dobrin. De altfel, pozele noastre le avea în permanenţă pe birou. Atât timp cât am jucat la Slatina, săptămânal, în biroul lui îmi dădea de la el câte 5-6 mii de lei. De câte ori se plimba prin pădurea Sarului, mă lua cu el. Acolo mâncam chifteluţe din carne de căprioară şi beam vin negru. De altfel, Sandu a ţinut morţiş să rămân în Slatina. A vrut să-mi dea gratis o casă lângă Miliţie. M-a pus să mi-o aleg pe cea care îmi place. Nu a vrut nevastă-mea şi astfel am ajuns la Rm. Vâlcea. Eu zic că dacă regimul trecut rămânea la putere, sportul românesc ar fi dus-o extraordinar. Asta nu înseamnă că sunt comunist!”


«În seara când m-am lăsat de fotbal am venit acasă şi m-am culcat. Noaptea, soţia m-a trezit şi mi-a zis că plâng în somn. Motivul era legat de divorţul pe care îl băgasem de marea familie numită Universitatea Craiova.>> – Theodor Ţarălungă
Ţarălungă mizează pe Balint şi compania
Gazeta de Sud - Sport - Alexandru VIRTOSU - aprilie 2014

Imagine
Teodor Ţarălungă a dat lovitura de început la una din partidele Memorialului „Ion Oblemenco“

Fostul component al Campioanei unei mari iubiri, vâlceanul Teodor Ţarălungă, a afirmat că nu-i vine să creadă că au trecut 40 de ani de la obţinerea primului trofeu al Universităţii Craiova, amintindu-şi cu plăcere de vremurile din ‘70, când prin fotbal au sfidat echipele departamentale. „Au trecut aşa de repede 40 de ani... În 1974, am făcut o Oltenie întreagă fericită şi sunt mândru de asta. Nu dormeau oamenii când jucam noi. Ce a fost cu CM din SUA a fost nimic, la noi era săptămânal lumea pe stradă şi ne aştepta să venim din deplasare. Noi ne-am văzut de treabă, eram o echipă studenţească şi
ne-am văzut interesul, nu ne lăsam influenţaţi politic. Eram cuminţi, ne vedeam de fotbalul nostru şi eram ca o familie. Dacă se întâmpla ca unuia dintre noi să-i fie părinţii bolnavi sau i se întâmpla ceva săream cu toţii în ajutor cu ce puteam. Am fost ca fraţii. Ăsta era atuul nostru“, a spus Ţarălungă, amintindu-şi că şi-a avertizat adversarii de forţa Craiovei cu mult înainte de primul trofeu. „Îmi aduc aminte că înainte de meciul cu Steaua, de la Bucureşti, vorbeam cu Lajos Sătmăreanu şi i-am spus în 1973: «Ţineţi minte că vă luăm pe toţi din Bucureşti la rând şi luăm campionatul detaşat». A început să râdă. În returul campionatului 1972-1973, în primul meci i-am bătut pe rapidişti cu 6-4 în Bucureşti, apoi a urmat acel senzaţional 6-2 cu Steaua. Noi nu câştigam financiar precum Steaua, Dinamo, dar jucam fotbal de calitate pentru că puneam suflet. În acel an, Dinamo ne-a suflat campionatul la golaveraj. După, în 1974, am reuşit prima mare performanţă. Am multe amintiri frumoase şi sunt bucuros că mi-am pus şi eu amprenta pe istoria acestei echipe, CSU, că aşa se numea atunci“, a spus fostul component al Ştiinţei, pentru GdS.

„CSU are echipă de Liga I în mod cert“

Legat de prezent, Teodor Ţarălungă vede lucrurile într-un stil propriu în privinţa CS şi FC Universitatea Craiova. Acesta consideră că FRF ar trebui să le dea dreptul de promovare elevilor lui Gabi Balint în compensaţie cu „nedreptatea făcută echipei FC Universitatea“. „Din tot sufletul m-aş bucura să le dea drept de promovare celor de la CSU, pentru că de la bun început a fost o nedreptate cu excluderea lui FC Universitatea. Am mai discutat şi cu Mircea Sandu şi i-am spus: «Măi, dacă tot aveaţi de gând să faceţi chestia asta cu excluderea, făceaţi o Adunare Generală Ordinară cu un singur punct pe ordinea de zi: excluderea sau menţinerea echipei FC Universitatea. Dacă se vota pentru excludere aia era, eraţi absolviţi de orice, nu te mai cântau atât, să te duci prin tribunale...» Ar trebui să le dea dreptul de promovare celor de la CSU ca o compensaţie pentru ce au făcut cu FCU. Dacă tot au făcut o greşeală faţă de oraşul Craiova, hai să o repare“, a spus Ţarălungă, fiind convins că din punct de vedere sportiv gruparea pregătită de Gabi Balint va face saltul pe prima scenă: „CSU are echipă de Liga I în mod cert, iar faptul că se implică organele locale e un lucru extraordinar. Mă bucură faptul că este conducător Ghiţă Geolgău, pe care eu l-am simpatizat de când l-am adus de la Pieleşti, de când era copil, şi Bădiţă, sunt doi oameni serioşi şi îşi văd de treabă. Au un plan pe perioadă mai lungă şi mai e de muncă, dar sunt pe drumul cel bun, zic eu. Să dea Domnul să promoveze că în primul an de Liga I îi văd clasaţi în primii opt cu lotul actual fără probleme. După trebuie să-şi propună mai mult, să mai aducă trei-patru jucători de valoare şi să se gândească la titlu“.
Întrebat de dispariţia FC Universitatea, fostul component al Ştiinţei din anii ‘70 a afirmat că îi pare rău. „N-am stat în Craiova şi nu sunt foarte în temă cu ce s-a întâmplat, dar din ce se vede a fost o situaţie financiară foarte proastă, iar fotbalul nu se face fără bani. Îmi pare rău, pentru că Mititelu, aşa cum a fost el, a investit totuşi nişte bani. A făcut cele două terenuri de antrenament, «Petre Deselnicu» şi «Zoli Crişan», deci ceva a făcut, dar... asta este“, a încheiat Teodor Ţarălungă.

Scrie răspuns