STORIA SE REPETA. ISTORIA NICI NU E ISTORIE DACA NU SE REPETA. DIN NOU, CRAIOVA A JUCAT EXCEPTIONAL IMPOTRIVA ARBITRILOR
Autor: Adrian Paunescu, 23-08-2006
Istoria se repeta. Incep sa cred chiar mai mult: istoria nu-i istorie daca nu se repeta. Ca-n Cartea Veche, ceea ce s-a intamplat se va mai intampla si ceea ce a mai fost este. Am strans din dinti umilit si am sperat, in anii cand Dinamo si Steaua dominau prin forta sportul republican, ca va veni – fie si dupa un veac – momentul in care sa nu mai existe, in fotbalul nostru, decat echipe civile, iar ierarhia sa reflecte exclusiv numai meritul sportiv, talentul, pregatirea, munca. De atunci, dateaza apropierea mea de Rapid Bucuresti, cum dureaza, din primele clase de liceu, adoratia pentru Craiova, pentru Stiinta, pentru U. Craiova.
M-am izbit in anii vietii mele de intamplari care mi-au confirmat intuitia si mi-au determinat convingerea ca nu se poate concepe un fotbal civilizat, moral si echitabil pentru toate cluburile implicate, cata vreme un club are sprijinul sau este chiar expresia Militiei si Securitatii, iar altul reprezinta Ministerul Fortelor Armate. Nu am dreptul nici eu, insa, formuland aceasta judecata, sa uit ca, in multe situatii internationale, Dinamo si Steaua (la un moment dat, cu deosebire Steaua) au realizat performante remarcabile, echipa militara castigand eroic si Cupa Campionilor Europeni, si Supercupa Europei. Si mai e un fapt care nu trebuie uitat cand ne este dat sa judecam cele bune si cele rele ale fiecaruia: cluburile Steaua si Dinamo au dat masura temeiniciei si seriozitatii sportului romanesc, impotriva felului cum ele si-au recrutat sportivii. Nu inseamna ca aveam dreptul sa iubesc echipele si cluburile fortei, construite, intr-o buna masura, si prin santaj, abuz, teroare.
Destui ani dupa 1989, amprentele initiale ale acestor cluburi nu au disparut. Si ele se mai pot regasi, si acum, in unele actiuni specifice, desi oamenii care au preluat comanda si administrarea acestor cluburi sunt niste semnificative personaje civile, in epoca istorica in care chiar si ministri internelor si apararii sunt civili. Dar istoria are naravul sa se repete chiar si prin formele ei aproape golite de continut. Va fi greu pentru actionarii celor doua cluburi sa le introduca definitiv si fara amintiri dureroase in circuitul civil.
De cateva decenii bune, Universitatea Craiova sufera o intreita nedreptatea: ca echipa civila, ca provinciala si, acum, mai nou, ca echipa saraca. Nici alte echipe nu sunt mai fericite. FC Arges a pierdut in ultimii ani 8-9 jucatori de superclasa, poate cei mai buni din generatia lor. Si inca 10-12 doar remarcabili. A fost decimata echipa din Bacau. A devenit epava propriei amintiri U. Cluj. A fost condamnata sa se prabuseasca in istorie marea echipa U.T.A. Din masinaria nebuna pe care o crease regretatul Viorel Mateianu in Maramures, nu a mai ramas aproape nimic la FC Baia Mare. Si aceeasi ruina a aparut si la FC Bihor. Dar unde e Brasovul lui Pescaru, Gyorfi, Ganea, Hasoti si Adamache? Ce s-a ales din puternica ASA Tg Mures? Istoria lor s-a scris. Asa cum istoria Rapidului se rescrie astazi, pe o treapta superioara.
Numai la Craiova, in cel mai fierbinte ring al daruirii si performantei sportive, istoria se repeta halucinant. Marea echipa tanara U. Craiova, cu nenascutii si abia nascutii ei, a jucat o carte senzationala impotriva Rapidului, pe Stadionul Giulesti. Copiii acestia, cu nume parca facute sa se tina minte greu, dar sa nu se mai uite niciodata, au ratat o mare victorie pentru ca arbitrul Tiberiu Lajos si asistentii sai Stoianov si Damaschin au fost cei mai inversunati adversari ai Universitatii. Si astfel s-a dovedit ca o veche idee a mea, exprimata tot in aceasta publicatie (si la care Adrian Mititelu a ajuns pentru ca nu a avut sprijinul material al Craiovei bogate) s-a dovedit fecunda: increderea in tinerii Olteniei. E adevarat, nu au lipsit si accente australiene. Nedreptatirea Craiovei de catre arbitri reia sirul de ofense la care Universitatea a fost mereu supusa.
Dar ce minune de joc in viteza, ce daruire, ce capacitate de jertfa, la acesti tineri care abia de acum inainte au sa-si traiasca viata. Nu am vazut de ani de zile un portar de talentul, curajul si anvergura lui Bornescu. Atentie, Adrian Mititelu, vor vrea sa ti-l fure, nu tarziu. Dar toti acesti alde Dananae, D. Stoica, Mitchell, Velcovici, Dina, Gaman, Stavaru, Saceanu, Rose, Garla, Stanga, Parvu, Piko. Precum si: Neagoe, Craciunescu, Gangioveanu, M. Stoica ameninta sa fie mari. La telefon, A. Mititelu imi reaminteste ca 4 (patru) din cei mai buni jucatori, M. Baird, M. Ciuca, Andrei Ionescu si Florin Costea, nu au fost pe teren. Imi amintesc si eu de Fritea. Nu e lipsit de importanta sa precizam ca de echipa se ocupa, ca antrenor principal si jucator care-si impulsioneaza pe teren colegii, Ovidiu Stanga, director tehnic e marele fotbalist care a fost Costica Stefanescu, iar in staff isi conjuga eforturile (sa dea Dumnezeu sa dureze!) Geolgau, Beldeanu, Cristescu, Negrila, Donose. Niste prescolari ajunsi la Universitate au castigat publicul si au redeschis cariera nationala a Craiovei. Istoria se repeta. Dar nu numai in faptele ei bune. in capitalism, ca si in socialism, arbitrii sunt tot impotriva Craiovei. E drept, ei au avut grija sa nedreptateasca si Rapidul, atata cat partinirea lor sa para, mai degraba, un echilibru de erori. Trista, pitica diversiune!
In anii ‘70 si in anii ’80, tot niste tineri, de varsta curajosului Gaman de astazi, au dus Craiova glorios in Europa. Luptele au fost multe, provocarile parca si mai multe. Jucatori de varf ai Craiovei erau terorizati si santajati in teren si in afara lui de penalisti grijulii. Veneau poterele sa ia in armata, pe neasteptate, stelele Craiovei. Alta teroare! In vremea noua, insa, nu a mai fost nevoie de eforturi pe fata, a fost de ajuns aranjamentul ca doi dintre cei mai buni tineri ai Craiovei sa fie imbiati (in strainatate), convinsi in avion si ei au mers pe furis la Rapid de nici nu i-a vazut nimeni coborand din avion. De ce nu face si Craiova asa ceva? Pentru ca n-ar mai fi Craiova.
Aceasta Universitatea Craiova continua sa reprezinte simplitatea omeneasca, onestitatea, aspiratia romanilor saraci de-a se izbavi prin copiii lor, puterea de a performa a unei Oltenii mereu nedreptatite, lupta inegala si tocmai de aceea eroica a cetateanului de rand cu forta, birocratia si abuzul. Poate ca nici aceasta varianta a Universitatii Craiova nu va avea norocul sa ramana asa cum e, sa se instruiasca, sa se educe si sa devina echipa viitorului. Dar, nu exista nici o indoiala, calea catre improspatarea si revigorarea fotbalului romanesc e aceasta: copiii tarii!
sursa:
www.fanatik.ro
Mama.. te iubesc!!...da nu ca pe UNIVERSITATEA!!