Ce ti-e si cu foamea asta de fotbal cu Stiinta. Iti da un copil de 17 ani un gol intr-un meci decisiv, si nu te mai saturi de vazut o faza atat de simpla si de banala... un simplu 1-2 si un sut in coltul lung de atacant veritabil. Cred ca m-am uitat de peste 30 ori la gol si nu ma mai satur.
Fotbal bah, mi-era foame de fotbal, nu de circul lu' mititelu phootoo-l in choor/blestem de nenoroocit. M-am uitat la tot campionatul englezesc 2013-2014 in HD, 3D sau miel la tava, dar nimic nu se compara cu golul asta pe un 4:3 filmat cu telefonul mobil de TVR. M-am saturat de panarama si scandal, mi-era asa dor doar de fotbal.
Cand se auzea ca nu o sa luam licenta, ma cam resemnasem oleaca. Imi ziceam, lasa bah, ca e mai bine asa sa te uiti la meciuri asa de placere, doar cand ai timp si chef, si fara sa traiesti cu inima in gat orice intrare la minge de frica unui posibil cartonas. Dar tzurca aia jucata de noi in prima repriza, m-a facut sa imi tin respiratia la orice degajare, mai ales dupa chifla lui Patrasu cand a scapat NDoye singur (apropo, bah ce portar avem; cred ca n-ar fi bine sa vina Silviu, caci unul dintre ei nu ar mai apara; asa mai bine sa-si ia Silviu banutul de la cel mai mare securist al tarii, si Brac sa apere in L1, ca merita cu varf si indesat; foarte multe puncte ii datoram baietasului asta care a facut uneori minuni in poarta).
Si dupa un meci intreg de da-i si lupta, cand vine faza asta cu golul izbavirii, de ti se ridica mai intai parul pe mina la intrarea in careu, te ridici in picioare si incepi sa strigi/tipi de nebun prin casa Da-i! Acuma! Da-i!, urmat de clasicul in genunchi in fata televizorului GOOOOOOOOOOL pina la epuizare, ca-mi expediasem in prealabil fetita afara cu ma-sa ca sa nu le sperii la astfel de manifestari grobiene, sau cele pricinuite de injuraturi ca la usa cortului de mama si de morti ale arbitrului, pai chiar ca everything else is mastercard, caci pentru astfel de momente nu exista termeni.
D'aia mi-am ales io sa tin cu o echipa care ne serveste cate una calda si 10 reci. Pentru mine un gol dat de echipa mea e priceless si doar cand vine la vreo 3-0 pentru adversar nu-mi provoaca spasme. In rest, parca e once in a life time, si trebuie trait la intensitate maxima ca nu se stie cand o mai veni urmatorul!
Mooie steaua!