|
|||||||||
|
|
|||||||||
|
Intrebarea saptamanii
Parteneri
Biletul zilei de pariuri sportive
Promovare Website 
Interviuri cu olteni de 5 steke Jocuri Online
|
Consideratii asupra variantei de finantare a UCV prin oferta publica de actiuni
Scris de Dan Tornea
Consideratii asupra variantei de finantare a UCV prin oferta publica de actiuni
Diverse aspecte de luat in considerare in cazul unei posibile emisiuni de actiuni pentru suporteri si alti posibili investitori, urmata de listarea la Bursa. Daca, din postura de jurnalist financiar sau investitor pe piata de capital, cineva m-ar intreba daca as investi in actiunile listate la bursa ale clubului Universitatea Craiova, raspunsul ar fi fara echivoc: nu. Daca, din postura de fan si persoana care a fost atasata de acest club de mic copil, as primi aceeasi intrebare, raspunsul meu ar fi la fel de ferm: da. Ar putea fi doar un exemplu needificator, dar initiativa derularii unei oferte publice de actiuni de catre un club de fotbal, se loveste de aceeasi problema: tinta acesteia sunt pe de o parte investitorii profesionisti, iar pe de alta parte suporterii, ceea ce face ca listarea la bursa a unui club de fotbal sa aiba un caracter aparte si cu sanse de succes si riscuri aparte. Investitorii iau adesea (sau ar trebui sa o faca) decizia de a-si plasa banii avand drept motivatie primordiala castigul financiar. Suporterii ar cumpara eventual actiuni avand motivatie castigul spiritual: sustinerea echipei favorite. Tocmai din considerentul ca spre deosebire de un investior, un membru al unei asociatii non porfit nu asteapta un randament financiar pentru contributia sa periodica (aceasta fiind in esenta o donatie) si in ciuda faptului ca ani si ani la rand am privit cu simpatie ideea listarii cluburilor la bursa, in special a clubului Universitatea Craiova, nu ascund acum ca, pe masura ce experienta mea pe piata de capital a crescut, inclin sa cred tot mai mult ca modelul de organizare al cluburilor ca asociatii non profit si sustinute de asa numitii “socios” daca nu este neaparat superior, este mai corect si mai etic decat modelului cluburilor gandite pe principii strict de afaceri si organizate ca si societati pe actiuni. (Nu mai pun la socoteala ca e si mai democratic, atata timp cat cotizantii isi desemneaza prin vot egal conducatorii clubului, ceea ce face ca respectivii conducatori sa aiba toata motivatia in a le arata consideratie fanilor) Asta nu inseamna ca exclud ideea listarii unui club la bursa. Parerea ca un club de fotbal este o afacere ca oricare alta este foarte raspandita, chiar si in Roamania. Pot fi de acord cu asta, cu mentiunea ca o afacere, atata timp cat are cheltuieli care ii depasesc veniturile luna de luna, an de an, nu face decat sa epuizeze banii actionarilor si sa se indrepte inevitabil spre faliment. Iar falimentul inseamna saracie, scandal si nemultumire. Exemplul d-lui Adrian Mititelu - si el nu conteneste sa spuna public ca Universitatea Craiova i-a epuizat banii lui si ai familiei - nu va fi urmat cu draga inimia de nici un investitor cerebral, decat daca acesta are de gand sa traiasca o experienta asemanatoare. Warren Buffett, cel mai de succes investitor pe piata de capital din toate timpurile a enuntat cele doua principii dupa care se ghideaza sip e care le recomanda si altor investitori: 1. Nu pierde bani niciodata ! 2. Nu uita niciodata regula 1! Asadar, daca Universitatea Craiova doreste sa se adreseze investitorilor, ea va trebui sa le propuna acestora nu doar un business, ci mai ales unul profitabil. Intrucat nu cred ca filososfia de viata a d-lui Victor Piturca (avand drept baza doar informatiile media, inclusiv site-ul lui ozzy :) ar fi mult diferita de cea a d-lui Buffett, voi porni in elaborarea constructiei urmatoare tocmai de la aceasta premisa: UCV - o afacere profitabila. Pentru ca tot l-am amintit pe dl.Warren Buffett, voi mai cita un paragraf celebru al acestuia: “Pretul e ceea ce platesti, voloarea e ceea ce primesti”. Cu alte cuvinte tot secretul unei investitii reusite sta in pret. Daca platesti prea mult pentru un lucru (casa, actiune, jucator de fotbal) oricat de valoros ar fi, ai mai multe sanse sa faci o afacere proasta decat una buna. Din acest motiv Benjamin Graham, mentorul d-lui Warren Buffett si initiatorul filosofiei “value investing”, a identificat acel principiu denumit “marja de siguranta”, un principiu pe care ultimul l-a rafinat si l-a implementat ulterior cu la fel de mult succes ca si mentorul sau. Ce inseamna “marja de siguranta”? Marja de siguranta pentru un investitor este mare nu atunci cand se asteapta ca activul pe care-l cumpara sa valoreze in viitor un pret dublu, ci atunci cand pretul pe care il plateste acum este la jumatate din valoarea intrinseca a bunului achizitionat. Sigur pretul urca si coboara pe bursa de actiuni, ca si pe piata imobiliara, dar un investitor destul de intelept sa cumpere la un pret mic stie ca riscul sa piarda din vinderea ulterioara a activului este mult mai mic decat daca ar fi cumparat intr-un moment de varf al pietei. Un investitor priceput, spun Graham si Buffett, se uita in primul rand la riscul pierderii capitalului pe care achizitia sa il implica si abia apoi la profitul potential. ULTRASI ACTIONARI Din acest motiv, un club care se va lista la bursa, spre deosebire de orice alta companie listata, va beneficia probabil de cei mai generosi investitori posibili, si anume acei investitori care isi vor asuma fara probleme, din dragoste pentru club, cea mai mare pierdere posibila: 100%, sau, cu alte cuvinte, tot principalul, cei mai multi vazand de altfel in investitia lor o simpla donatie. Cat de multi sunt ei si cati de multi bani vor avea de riscat acestia, ramane insa o mare necunoscuta. Singurul precedent al unui club romanesc care a emis actiuni pentru suporteri a fost ...Universitatea Craiova. In 2000 sau 2002, dl.Dinel Staicu - un om destul de priceput in piata de capital, nu insa si la fotbal - a lansat o oferta publica pentru societatea care urma sa finanteze clubul de fotbal, iar oferta sa n-a atras aproape nici un ban si ca urmare ideea listarii la bursa s-a dezumflat rapid. (Sigur imaginea publica a d-lui Dinel Staicu era departe de a indemna suporterii sa-i incredinteze banii) Cu toate acestea, emulatia de optimism datorata preluarii managementului clubului de catre dl.Victor Piturca, la fel ca si credibilitatea de care se bucura acesta in randul suporterilor (nu la fel de mare ca la inceput, insa) sunt factori importanti care pot crea un moment favorabil pentru ca fanii sa subscrie in numar substantial la o oferta publica de actiuni. Acestia ar putea vedea intr-o eventuala participare in actionariatul clubului nu doar un ajutor neconditionat (desi acesta ar fi cu siguranta principalul motiv care ar rezona cu starea sufleteasca din acest moment a fanilor), ci si o posibilitate de a-si face auzita mai bine vocea in privinta felului in care le este condus clubul. La urma urmei, detinerea unei singure actiuni, ii da dreptul unui suporter sa participe in adunarile generale ale actionarilor, unde poate ridica intrebari si propune solutii. Mai mult, din pozitia de actionari fanii vor putea chiar contesta in instanta decizii ale actionarului majoritar. Este o vorba veche in afaceri, “cand ai un partener, ai un stapan” si chiar daca Adrian Mititelu va pastra pachetul majoritar de actiuni avand putere de decizie in AGA, prezenta fanilor in actionariat l-ar obliga mai mult decat orice pe actualul actionar unic sa adopte o atitudine mult mai concilianta, mai deschisa si mai apropiata de fani, decat a fost cazul pana in prezent. In concluzie, prezenta suporterilor in actionariat ar putea fi o solutie castigatoare, dar poate implica si unele riscuri (unul dintre ele, fiind cel amintit: anumiti actionari pot bloca sau amana punerea in practica a unor decizii ale AGA prin atacarea lor in justitie). INVESTITORII INSTITUTIONALI Asadar, atat timp cat disponibilitatea suporterilor de a deveni actionari (marea reticenta a acestora este mai degraba de natura educativa: cei mai multi asociaza ideea de actiuni, bursa etc cu lucruri complicate, oneroase si peste nivelul lor de interes si competenta) este necunoscuta si puterea lor financiara limitata, va trebui sa fie luati in calcul si investitorii veritabili, cei care fac ca bursa sa se miste zi de zi, cei care isi castiga partial sau total existenta din investitii financiare, si in particular din investitii in actiuni. Cine sunt ei? Acestia sunt fonduri de investitii, societati de investitii sau pur si simplu persoane fizice si juridice care-si plaseaza economiile sau capitalurile speculative in actiuni. Si cati sunt ei? Raspuns e din pacate acesta: la doi ani dupa cea mai mare criza financiara care a lovit economiile mondiale din 1929 incoace, si care a evaporat peste noapte chiar si 90% din valoarea actiunilor companiilor listate, investitorii in actiuni sunt peste tot in lume, si in special in Romania, tot mai putini si tot mai reticenti. Ce inseamna asta? Inseamna ca aceeiasi investiori care plateau in urma cu 3 ani pentru o actiune la SIF Oltenia pana la 4 lei, si aveau un randament din dividende de 1%, acum nu mai sunt dispusi sa plateasca nici 1,5 lei desi pot beneficia de un randament al dividendului de 4% sau chiar 8%. Cei care plateau pentru Petrom 7 lei, acum nu platesc nici jumatate, cei care plateau pentru Banca Transilvania sau BRD preturi care echivalau cu recuperarea banilor din profitul estimat pentru aceste companii in 30-40 de ani, nu sunt dispusi sa plateasca acum nici daca li se ofera perspectiva ca profiturile aferente acestor actiuni sa acopere valoarea platita pe ele intr-un orizont situat intre 7 si 10 ani. Sunt vremuri in care parca toti investitorii au devenit adeptii prudentei excesive, uitand ca tocmai in asemenea momente Graham si Buffett recomanda celor ce vor sa faca afaceri bune pe bursa sa cumpere. (De altfel, oameni precum dl. Buffett cumpara tocmai in asemenea perioade. Intrebat, la capatul unui crah bursier asemanator cu cel trait de bursele globale in vremurile recente, cum se simte, el a facut o declaratie celebra: Ma simt ca un barbat nef...t intr-o casa de toleranta.) Pentru a fi in linie cu Buffett, as spune ca traim la bursa vremuri in care aproape toate femeile sunt disponibile pentru nimica toata, dar barbatii nef...ti ezita sa actioneze, in asteptarea unor vremuri mai favorabile. Asadar ce sanse ar fi ca Universitatea Craiova sa fie vanduta investitorilor institutionali? Atunci cand alternativele pentru acestia sunt atat de multe (mai sus sunt doar cateva exemple, dar lista chilipirurilor investitionale poate continua -aici se numara si actiunile Fondulului Proprietatea, sau ale unor SIF care, conform analistilor Raiffeisen Bank, au un potential randament in decurs de un an de peste 100%) cred ca sansele de a atinge un asemenea target sunt destul de mici. In afara de asta, ofertele publice de actiuni sunt extrem de rare la bursa de valori romaneasca, iar emitentii, putini cati au fost de-a lungul timpului, au fost in general companii de stat, cu rezultate financiare foarte solide: Transelectrica, Transgaz sau cateva fonduri de investitii. Anul acesta o singura firma a facut o ofera publica pentru vanzarea de actiuni, Hidraulica Plopeni. A reusit sa vanda actiuni in valoare mai mica de 1000 (una mie) euro. In concluzie, exista putine sanse ca investitorii institutionali sa se numere printre posibilii investitori intr-o oferta publica a UCV. UN INVESTITOR INSTITUTIONAL APARTE Fiind la capitolul Investitori Institutiionali, m-as opri asupra unuia dintre ei, care ar putea sa considere totusi o astfel de optiune: SIF Oltenia. De-a lungul timpului, aceasta organizatie (in care compania pe care o reprezint detine unele participatii) a sprijinit clubul Universitatea Craiova, in diferite forme, nu intotdeauna cele mai transparente. La un moment dat SIF Oltenia chiar a fost actionar intr-una din societatile pe actiuni care au patronat clubul. Respectiva investitie a adus pierderi si a fost destul de regretata de catre conducerea SIF Oltenia care s-a straduit sa o elimine din portofoliu. Cu alte cuvinte istoria nu cred ca e in masura a-i indemna pe conducatorii SIF Oltenia sa repete experienta de investitor in UCV. (In special domnul Tudor Ciurezu, vicepresedinte si responsabil cu politica de investitii, a carui abordare prudenta si fundamentata a facut din SIF Oltenia cea mai performanta dintre toate cele 5 SIF de pe piata, va fi extrem de greu de convins.) Ulterior pe cand domnul Dinel Staicu patrona clubul UCV, fiind in acelasi timp si unul dintre cei mai mari si mai influenti actionari in SIF Oltenia, aceasta a incheiat pe parcursul a 2 ani contracte de publicitate cu clubul, o forma mascata de sponsorizare (desi in mod normal nu era nevoie ca o fapta buna sa fie mascata sub acoperirea unui contract comercial. SIF, fiind o societate de investitii, practic nu are nevoie de nici o publicitate, dar nu o poate nimeni opri sa sponsorizeze, cu atat mai mult cu cat sponsorizarile sale sunt in beneficiul comunitatii locale). In acest context, desi cred ca un parteneriat cu SIF 5, una dintre cele mai bogate companii de pe plan local si national, trebuie dezvoltat sub orice forma, am anumite rezerve ca acesta va putea fi realizat si sub forma unei cooptari in actionariat. In cazul in care totusi, SIF Oltenia ar accepta o astfel de participare, un castig la fel de mare (si totodata o garantie pentru micii actionari pentru gestionarea corecta a finantelor societatii) ar fi numirea in consiliul de administratie a lui Tudor Ciurezu. AUTORITATILE LOCALE Orice parteneriat intre clubul de fotbal si autoritatile locale, inclusiv cooptarea autoritatilor locale in actionariatul clubului, ar trebui sa fie un obiectiv prioritar si, tinand cont de luarile de pozitie semnalate in presa, probabil ca si posibil. In ciuda faptului ca o decizie a autoritatilor privind o eventuala oferta publica, ar lua timp, datorita caracterului public al institutiilor, intrarea acestora in actionariat ar oferi pe langa resursele financiare, greutate si credibilitate suplimentare societatii fotbalistice. FIRMELE LOCALE Printr-o buna campanie de sensibilizare, firmele locale ar putea participa in numar substantial la o subscribtie publica de actiuni ale clubului Universitatea Craiova. Spre deosebire de donatii, reglementate excesiv si ca urmare neatractive, firmele pot face plasamente in actiunile altor societati neingradit si fara costuri suplimentare. Mai mult, o posibila cotatie la bursa a actiunilor clubului le va oferi posibilitatea firmelor sa-si valorifice relativ usor in caz de nevoie actiunile detinute, iar o eventuala pierdere datorata diferentelor nefavorabile de curs, este de asemenea deductibila in totalitate. FOLOSIREA MOMENTULUI Asa cum am amintit anterior, momentul actual nu este cel mai favorabil pe care-l poate alege un emitent pentru plasarea actiunilor sale pe piata si totusi, un asemenea demers ar putea aduce celui care indrazneste unele avantaje. Listarea unui club de fotbal si in special a unui club de fotbal de traditie precum Universitatea Craiova ar fi o premiera pe piata de capital romaneasca si ar atrage mai multa atentie si interes decat listarea unei companii obisnuite. Media de sport dar si cea generalista si de afaceri, ar da un ecou larg evenimentului, atingand astfel un public tinta cat mai vast. Publicitatea s-ar rasfrange favorabil si asupra autoritatilor bursei, care ar fi direct interesate sa usureze si sa promoveze listarea clubului. Capacitati logistice si intelectuale semnificaticative stau nefolosite pe piata de capital si este de asteptat ca UCV sa-si poata asigura, pentru intermedierea procesului de listare, serviciile celor mai renumite case de brokeraj din Romania, la costurile cele mai reduse. (Listarea Fondului Proprietatea a aratat disponibilitatea numeroaselor case de brokeraj cu renume de a conduce intreg procesul de intermediere gratuit, acestea urmarind desigur beneficiul de imagine). In concluzie, nu exista un context mai favorabil pentru ca o listare sa fie mai bine promovata, dar asta nu inseamna ca potentialii investitori vor baga si mana in buzunar sa cumpere. ESTE CLUBUL UNIVERSITATEA CRAIOVA PREGATIT PENTRU LISTARE? Poate ca, inainte de a trece in revista potentialii investitori si a analiza conditiile externe pentru o listare, ar fi fost mult mai potrivit daca am gasi raspuns la intrebarea din acest intertitlu. Listarea la bursa inseamna in primul rand transparenta. Indiferent ca investitorul este institutional sau simplu suporter, el are dreptul sa stie unde se duc banii lui, cum sunt gestionati si de catre cine. Transparenta (a nu se confunda cu numarul de aparitii pe ecranele televizoarelor) nu a fost una dintre calitatile conducatorilor clubului. Pana in momentul in care dl.Victor Piturca a ales sa vorbeasca deschis despre situatia financiara de la Universitatea Craiova, aceasta a putut doar banuita. Comunicarea, adesea excesiva a conducatorilor clubului, nu a fost menita sa induca transparenta, ci dimpotriva, sa ascunda, sa fardeze si sa infrumuseteze mereu realitatea. O asemenea politca de comunicare fata de suporteri poate fi cel mult imorala din partea unui conducator de club, atunci cand el este singur actionar, dar ea devine si ilegala in momentul in care suporterii sunt actionari. O serie de obligatii legale, menite la o mai buna transparenta, vor trebui indeplinite de catre UCV odata cu listarea la bursa, dar ar fi bine, daca ele nu ar deveni o obligatie si astfel o corvoada, ci parte a unei noi filosofii de comunicare. Clarificarea patrimoniului societatii emitente este o conditie esentiala pentru credibilitatea proiectului. A fost (mi-e neclar in ce masura ma este) obisnuit ca cluburile de fotbal, organizate ca asociatii sportive, si firmele care le finanteaza, societati pe actiuni, sa fie entitati distincte. Asta a facut posibil ca nenumarate societati pe actiuni care au avut de-a lungul timpului in titulatura U Craiova, Steaua sau Dinamo, apartinand celor care si-au revendicat controlul si asupra asociatiilor sportive (practic cluburile de fotbal) sa intre in faliment, sa dispara, desi cluburile de fotbal au continuat sa existe. Transferul cu usurinta de pe o societate pe alta sau de pe o asociatie pe alta a proprietatii asupra palmaresului unui club (practic cel mai valoros activ) a avut menirea de a lasa in fata organelor fiscale sau a altor creditori, societati cu datorii, dar fara patrimoniu . O clarificare a acestui aspect este necesara pentru a evita ca suporterii sau alti investitori sa devina proprietarii unei organizatii care impart cu cluburile de fotbal denumirea si datoriile, nu si palmaresul. In particular, societatea care patroneaza clubul Universitatea Craiova, inainte de a fi evaluata si, pe baza acestei evaluari, a fi oferita investitorilor, ar trebui sa-si scoata din patrimoniu active incerte (precum drepturi succesorale in litigiu), pastrand doar acele active specifice unor societati fotbalistice (baze de antrenament, jucatori, etc). Dl Mititelu, daca doreste sa se adreseze unor investitori dispusi sa-si assume alaturi de el riscuri si recompense aferente unor investitii in drepturi de mostenire, poate sa faca o societate separata, avand ca active aceste drepturi, pe care sa o ofere, eventual tot prin oferta publica, altor investitori cu un alt profil de risc mai pronuntat decat cei potriviti unui club de fotbal. (Este greu de crezut ca, oricat de mari ar fi perspectivele de castig, autoritati locale sau SIF s-ar lasa antrenate in plasamente speculative de aceast gen). Guvernanta coroporatista , adica tot ceea ce implica conducerea unei companii/coroporatii, (pentru o definitie mai vasta a acestui concept vezi http://en.wikipedia.org/wiki/Corporate_governance ) este un concept fara relevanta pentru o companie cu actionar unic, dar devine fundamental pentru o companie publica, cu multi actionari, listata la bursa. Normele acesteia definesc printre altele si rapoartele care trebuie sa existe intre diferitele organe de conducere ale unei companii publice (actionariat, consiliu de administratie, consiliu director). Desigur, o companie care se listeaza la bursa poate sa se inspire din statutul si normele de guvernanta corporativa ale altor companii listate, dar in cazul unui club de fotbal nu exista nici un model romanesc, care ar putea fi urmat, motiv pentr care sursele de inspiratie trebuie sa vina din afara. Insa, din experienta altor cluburi de fotbal, care, odata cu listarea la bursa, au incercat sa trateze clubul ca afacere, de cele mai multe ori aceasta abordare a esuat in primul rand datorita faptului ca, dorind sa aseze clubul in rand cu celelalte companii obisnuite, au fost cel adesea recrutati manageri generali care se pricepeau la business, si mai putin la fotbalul. Concluzia ar fi ca, chiar si atunci cand fotbalul este o afacere, cel care are responsabilitatea si puterea trebuie sa fie tot un om de fotbal. O alta concluzie ar fi aceea ca managementul este un factor mult mai important in succesul unei companii decat forma ei de organizare (publica sau inchisa) Intr-o societate pe actiuni (publica), Managerul General este persoana desemnata de Consiliul de Administratie (care la randul sau se subordoneaza Adunarii Generale a Actionarilor) si delegata cu puteri suficient de mari pentru a executa si implementa obiectivele stabilite de catre acesta. Intr-o companie obisnuita, obiectivele sunt evident de natura economica, dar intr-o companie a carei domeniu de activitate este fotbalul, performanta economica nu poate fi obtinuta fara performanta sportiva. Din acest punct de vedere este un mare pas inainte desemnarea unui Manager General la Universitatea Craiova, chiar daca, fara a se cunoaste contractul dintre club si dl. Victor Piturca, nu se poate spune daca atributiile sale acopera cu adevarat toate ariile de responsabilitate ale unei asemenea titulaturi . Managerul General (sau in acceptiunea anglo-saxona Chief Executive Officer -CEO) conduce de obicei un consiliu director ale carei atributii variaza de la gestionarea administrativa (Chief Operational Officer- COO) la cea financiara (Chief Financial Officer-CFO) pana la cea informatica (Chief Information Officer -CII). Avand obligatia de a aduce rezultate fotbalistice, este corect ca tot dl. Victor Piturca sa dispuna si de parghiile necesare pentru a obtine respectivele rezultate in coditiile unei politici financiare sanatoase, respectiv coordonarea tuturor departamentelor responsabile pentru indeplinirea bugetului de venituri si cheltuieli aprobat de Consiliul de Administratie. In ciuda faptului ca normele moderne de guvernanta corporatista recomanda o componenta diferita a membrilor consiliului de administratie de cea a boardului director, in multe companii de succes Presedintele Consiliului de Administratie detine si pozitia de Manager General. Atata timp cat Presedintele nu are un drept de veto in Consiliul de Administratie un asemenea mixt de functii poate contribui la o buna comunicare si coordonare intre cele doua organe de conducere. (Este insa o mare necunoscuta la care dintre respective organisme se raporteaza titlul de Presedinte detinut acum de Silvian Cristescu. Foarte probabil ca la nici una, caz in care aceasta titulatura este goala de continut si ca urmare inutila) LISTAREA LA BURSA - drumul corect? In ciuda faptului ca tot mai multe cluburi aleg aceasta cale, listarea la bursa nu s-a dovedit pana acum a fi solutia optima de organizare a unui club de fotbal. Intr-un articol din urma cu cativa ani Financial Time se intreba retoric. ”A existat vreodata vreun sector ale carui actiuni sa performeze atat de prost, precum cluburile de fotbal?” Din 22 de cluburi britanice care au emis actiuni la mijlocul anilor ‘90, doar 12 mai erau listate in 2005. 10 dintre companiile delistate au adus pierderi substantiala pentru cei care au tinut actiunile de la momentul emisiunii pana la delistare. Singura exceptie dintre acestea, clubul Manchester United, a adus cresteri substantiale ale valorii actiunilor atata timp cat a fost listat, dar in momentul delistarii valoarea lor ajunsese la un sfert din cea din perioada de varf. Un singur club dintre cele 12, Spurs, a inregistrat o oarecare crestere, dar aceasta nu a depasit inflatia inregistrata din momentul ofertei publice in 1983. Numeroase cluburi continua sa fie listate la bursa si probabil ca o analiza mai atenta a fiecarui caz in parte ar putea semnala povesti de succes atat sportiv cat si bursier. Dar cazurile cele mai cunoascute indica mai degraba o situatie contrarie. Sa luam ca exemplu Ajax Amsterdam (simbol bursier: AJAX), listat la bursa in 1998. 10 ani mai tarziu, in 2008, o comisie desemnata a investiga performantele sportive sarace ale clubului a identificat o anumita corelatie intre listarea clubului pe bursa si performante sportive proaste, incheindu-si raportul cu o recomandarea: “Luati clubul de pe bursa”. Conform presedintelui comisiei de evaluare, Uri Coroner, citat de Radio Nederland, listarea clubului la bursa a ingradit libertatea de a lua decizii de business, “atata timp cat pentru orice decizie trebuia sa ne gandim: cum se potriveste aceasta cu regulile bursei”. Iata, insa care au fost concluziile si recomandarile comisiei: 1) Managerul General ar trebui sa aiba o mai mare experienta in lumea fotbalului. (Managerul General de pana atunci venea din lumea afacerilor, fiind manager de cariera in concernul Unilever) 2) Managerul Tehnic (Un fel de Director Tehnic al unui club de fotbal) a cumparat prea multi jucatori de valoare mediocra. 4) Ajax ar trebui sa numeasca un antrenor puternic cu abilitati manageriale 5) Legatura cu suporterii ar trebui intarita, iar Ajax sa arate ca este mai degraba un club decat un business. Din acest exemplu se observa ca Ajax a adoptat un management executiv dual: unul pe partea de afaceri, cu competente in coordonarea departamentului financiar, marketing etc (Managerul General), iar altul pe zona strict fotbalistica (Directorul Tehnic, responsabil cu numirea antrenorilor, cumpararea si vinderea de jucatori, etc). Desi un Manager General provenit din business poate avea o mai buna comunicare cu investitorii institutionali, acesta are o mai slaba intelegere a fenomenului fotbal si o mai proasta comunicare cu fanii. Dar chiar daca ar beneficia de o asemenea intelegere, tot s-ar interfera peste competentele Directorului Tehnic. Ca urmare, un singur Manager General, cu competente in ambele zone -business si fotbal - pare de preferat unei organizari duale. La Universitatea Craiova, competentele dl-ui Piturca trebuie eventual largite si nu restranse la zona de fotbal (asta chiar daca el insusi ar trebui sa faca eforturi suplimentare pentru a intelege domenii in care a avut mai putina experienta - marketing, finante-contabilitate, comunicare etc) Ajax nu a fost retras de la bursa, mai intai pentru ca rascumpararea actiunilor detinute de public - in special de fani - in procent de circa 30%, ar fi insemnat un efort financiar prea mare pentru club. O eventuala delistare, fara ca actiunile publicului (free float-ul) sa fie rascumparate, desi posibila, ar fi insemnat ca practic respectivele titluri sa ramana cu o valoare pur simbolica, atata timp cat ele nu mai puteau fi vandute de catre fani pe o piata organizata. Dupa 12 ani de tranzactionare, actiunile Ajax se vand inca cu un discount de 30% fata de valoarea de emisiune (fara a mai lua in considerare si inflatia), dar probabil ca acest lucru nu-i deranjeaza pe fanii care le-au cumparat la fel de mult pe cat ii deranjeaza lipsa trofeelor in aceeasi perioada (una dintre cele mai saracacioase din istoria clubului). Cei care considera ca investitorii lui Ajax au facut o afacere proasta ar trebui sa-i intrebe pe fanii lui Juventus (SB: JUVE), cel mai de succes club italian si cu cea mai larga baza de suporteri. Dupa aproape 10 ani de la listarea clubului in 2001, un scandal de coruptie, o retrogradare administrativa intre 2006-2007 in Serie B (singura in toata istoria clubului) si o revenire in prim-planul fotbalistic italian si international, valoarea actiunilor se tranzactioneaza abia la un sfert din valoarea initiala. ELE VOR FLUCTUA Spre deosebire de investitorii obisnuiti, care urmaresc intr-o companie profitul si pretul curent al actiunilor, fanii investitori isi pot permite sa uite aspectul financiar al investitiei lor, urmarind in schimb ceea ce urmaresc oricum: performantele echipei. Daca acestea vin, actiunile vor urca, inevitabil, la cer. Dar chiar si intr-un asemenea caz fericit, greu de crezut ca un fan va profita pe deplin de investitia lui. Daca un investitor obisnuit va folosi oportunitatea pentru a se desparti cu un profit de actiuni, un fan ar considera un ordin de vanzare echivalent cu o tradare a culorilor iubite (cati fani mizeaza la pariuri pe un rezultat negativ al echipei preferate?), ratand o buna ocazie de a-si incasa castigul. Pentru ca, daca exista un adevar indubitabil despre actiuni, indiferent ca acestea sunt ale unui club de fotbal sau ale unei companii petroliere, acesta a fost rostit cu mult timp in urma de catre JP Morgan, atunci cand a fost rugat sa faca o predictie certa pentru evolutia lor viitoare. “Ele vor fluctua”, a raspuns vestitul bancher american. In loc de concluzie: - distributia actiunilor unui club de fotbal catre fani si public nu este neaparat o garantie a succesului. - organizarea clubului ca institutii non profit pare mai corecta, datorita faptului ca se elimina obligatia “profitului”, pe care o companie il implica si il promite. Asta nu inseamna ca o asociatie non-profit, daca este manageriata prost, nu poate duce spre aceleasi rezultate catastrofale precum o societate pe actiuni. Modelul socios, este oricum inaplicabil la Craiova, atata timp cat clubul se afla in proprietate privata, iar proprietarul n-a lasat niciodata sa se inteleaga ca ar fi disponibil sa se dispenseze (mai mult decat partial) de dreptul sau. - managementul unui club, fie ca e companie listata, companie inchisa, sau asociatie non-profit este factorul primordial pentru succesul acestuia. - separarea competentelor asupra “business-ului” fotbal, de cele ale “fenomenului” fotbal, in cadrul unei companii fotbalistice este nerecomandabila. - succesul financiar in fotbal este determinat de succesul sportiv. Cluburi europene listate la bursa 1) Anglia: Arsenal, Aston Villa, Birmingham City, Charlton Athletic, Manchester City, Manchester United, Milwall Holdings, Newcastle United, Nottingham Forest, Preston North End, Sheffield United, Southampton Leisure, Sunderland AFC, Tottenham Hotspur, Watford Leisure, West Bromwich Albion, West Ham. 2) Scotia: Glasgow Celtic, Heart of Midlothian, Rangers 3) Italia: AS Roma, Juventus, SS Lazio 4) Germania: Borussia Dortmund 5) Olanda: AFC Ajax 6) Portugalia: FC Porto and Sporting Lisbon 7) Turcia: Besiktas, Galatasaray, Fenerbahce 8) Denemarca: Aab Aalborg, AGF Kontrakfodbold, Brondbyernes IF FO, Parken Sport & Ent, Akademisk Boldklub 9) Romania: Universitatea Craiova ?
Dan Tornea (Despre autor: Dan Tornea este jurnalist financiar stabilit in Viena, Austria. El detine pozitia de actionar, Presedinte al CA si Director General al SC Torneo Media Content (TMC) SA, o companie activa in publishing si consultanta strategica. Printre investitiile bursiere ale TMC SA se regasesc si anumite companii enumerate in acest articol)
Ai idei cum ar putea fi ajutata U.Craiova ? Vino pe forum si spune-ne care este solutia ta ! CLICK AICI !
Share |
|
Liga I 2011-2012
Newsletter
Introduceti in campul de mai jos datele dv. si veti primi periodic noutatile noastre!
Galerie Foto
Audio - Video
Download
|
