Suporter Universitatea Craiova
Moderator: grup_moderatori
Eu ma refeream la numarul spectatorilor, nu la injuraturi.Freestate scrie:De asta injura amaratii, Jeronimou ...le pare rau dupa bani.
Ei cand cumpara bilet de 40 de lei vor victorie asigurata si spectacol.
Cand te duci la film nu stii daca e cu happy-end sau drama dar a doua oara stii ...
Ei probabil merg pe corelatia asta, au vazut victorii acum 40 de ani si cred ca merg la acelasi film...
Vezi ca-ti pusai un link in topicul cu history. Sa asculti interviul de la final. ;-)Freestate scrie:In 91' nu venea asa multa lume era perioada cand la meciuri cu Dinamo veneau 15-20 mii. Cred ca media a fost intre 13-15 mii.
In anii urmatori nici macar la meciurile cu Dortmund sau PSG nu s-a umplut stadionul.
A fost un fel de renastere cativa ani incepand din 2002 cu ocazia ... nocturnei apoi iar s-a plictisit lumea.
A mai fost cand a venit Piturca in 2010 un ...boom apoi iarasi slab. Apoi din toamna lui 2017 pana in pandemie iarasi bine din cauza ... noului stadion.
Craioveanul e ciufut, se plictiseste repede.
Un text bun.Paul scrie: ↑02 Oct 2024, 00:04Sa punem aici si link cu ce a zis Bancu:
https://www.news.ro/sport/nicusor-bancu ... 2321751456
Spune exact ce zicem mai multi pe aici dar nu avem loc de neinduratorii care nu mai au ei rabdare si asa ca se dau cu curul de pamant si injura tot ce e pe teren.
Si daca va e lene sa dati click, uite ca va pun aici:
Mesajul transmis de Nicuşor Bancu, conform paginii de Facebook a clubului Universitatea Craiova:
„Mă numesc Nicuşor Bancu şi sunt căpitanul Universităţii Craiova. Am jucat timp de 10 ani cu leul pe piept. În acest timp, am suferit şi două accidentări grave. Şi, din această calitate, aş vrea să mă deschid în faţa voastră şi să vă spun cum se simt lucrurile şi din partea noastră, a jucătorilor.
Ştiinţa nu e doar echipa ta preferată, ci şi a mea. Doar că pentru mine e chiar mai mult decât echipa preferată sau decât un simplu loc de muncă: Ştiinţa înseamnă familia mea, reputaţia mea profesională, speranţele şi visele mele, povestea în care cred şi care mă reprezintă. Dacă credeţi, aşadar, că vă doare mai tare decât pe noi, jucătorii, atunci când greşim sau când pierdem, vă înşelaţi!
Vă înşelaţi şi dacă credeţi că huiduielile sau injuriile din tribune sau din comentarii ne ajută. Din contră, ne toarnă plumb în ghete, ne fac să ne pierdem încrederea, să fim şi mai nesiguri, ne cresc şi mai mult şansele la greşeli suplimentare. După ce că ne doare când nu ne iese jocul, trebuie deseori să mai suportăm şi loviturile fraţilor noştri din tribune sau de pe internet. Nu vi se pare un pic nedrept?
V-aţi pus vreodată în locul nostru? Cum v-aţi simţi voi, dacă aţi juca pentru Universitatea şi aţi fi huiduiţi de sute de oameni, la o simplă pasă la portar, la scorul de 2-0? Nu era nici măcar o greşeală sau un meci slab, din contră, am controlat meciul cu Slobozia şi l-am câştigat clar. Permiteţi-mi să plusez: cum v-aţi simţi dacă pe teren ar fi copiii voştri, iar anumiţi oameni i-ar înjura din simplul motiv că greşesc, făcându-i astfel să-i doară şi mai mult?
Nu, criticile şi nemulţumirile exprimate agresiv nu ne ajută deloc. Din contră, ne ajută să vă simţim aproape şi de partea noastră atunci când ne e greu. Eu, unul, nu pot să simt că o persoană care mă înjură sau huiduie este de partea mea. Când, în schimb, primesc încurajări atunci când mi-e greu şi greşesc, abia atunci simt că prind aripi, abia atunci mă supramotivez să dau tot ce am ca să fiu mai bun, abia atunci mă autodepăşesc.
Mi se pare că acesta e un punct de cotitură în viaţa Universităţii Craiova, aşa că îmi permit să vă lansez o provocare. Vreţi să arătăm întregii ţări că putem trece împreună prin momentele dificile, nu divizaţi şi certaţi? Vreţi să fim mai puternici? Vreţi să creăm cu adevărat o echipă, o familie de care să se teamă toţi adversarii? Atunci haideţi să umplem stadionul cu FC Botoşani. Pentru voi, să umpleţi un stadion cu Botoşani e la fel de greu cât e pentru noi să câştigăm într-o deplasare la Cluj sau la FCSB. Adică e foarte greu, dar nu e imposibil. Cred în voi, aşa cum cred şi în noi. Putem să fim 30.000 cu Botoşani!
Cu riscul de a-i supăra pe mulţi dintre voi, îmi permit să închei cu ceva în care cred: dacă, la acea finală celebră a campionatului cu CFR Cluj, în pandemie, am fi avut aproape un stadion care să ne încurajeze la fiecare greşeală şi în fiecare moment greu, sunt convins că am fi câştigat acel titlu. În schimb, dacă accesul publicului ar fi fost permis în acel playoff, iar voi ne-aţi fi înjurat şi huiduit la orice greşeală, mă îndoiesc că am mai fi ajuns măcar să jucăm această finală. Gândiţi-vă bine la asta, vă rog: la cât de mult contează reacţiile voastre când vine vorba despre rezultatele echipei pe care o iubiţi.
Mă înclin în faţa voastră şi sper din tot sufletul să-mi luaţi cuvintele de mai sus ca pe o invitaţie la reconciliere şi unitate. Dacă acceptaţi provocarea noastră şi veţi face, cu Botoşani, o atmosferă pozitivă şi fierbinte, pe un stadion plin, am convingerea că acela va putea fi un pas important către visul nostru comun, la care visăm de mai bine de 30 de ani”, afirmă Bancu.
Daca langa textul asta, semnat de Bancu, mai pui si declaratia lui Mitrita, de dupa meci si inca multe alte reactii ale jucatorilor, ajungi la concluzia ca reactiile ghiolbanesti ale unor suporteri chiar ii afecteaza si au importanta pentru jucatori.Bobby scrie: ↑02 Oct 2024, 03:20Un text bun.Paul scrie: ↑02 Oct 2024, 00:04Sa punem aici si link cu ce a zis Bancu:
https://www.news.ro/sport/nicusor-bancu ... 2321751456
Spune exact ce zicem mai multi pe aici dar nu avem loc de neinduratorii care nu mai au ei rabdare si asa ca se dau cu curul de pamant si injura tot ce e pe teren.
Si daca va e lene sa dati click, uite ca va pun aici:
Mesajul transmis de Nicuşor Bancu, conform paginii de Facebook a clubului Universitatea Craiova:
„Mă numesc Nicuşor Bancu şi sunt căpitanul Universităţii Craiova. Am jucat timp de 10 ani cu leul pe piept. În acest timp, am suferit şi două accidentări grave. Şi, din această calitate, aş vrea să mă deschid în faţa voastră şi să vă spun cum se simt lucrurile şi din partea noastră, a jucătorilor.
Ştiinţa nu e doar echipa ta preferată, ci şi a mea. Doar că pentru mine e chiar mai mult decât echipa preferată sau decât un simplu loc de muncă: Ştiinţa înseamnă familia mea, reputaţia mea profesională, speranţele şi visele mele, povestea în care cred şi care mă reprezintă. Dacă credeţi, aşadar, că vă doare mai tare decât pe noi, jucătorii, atunci când greşim sau când pierdem, vă înşelaţi!
Vă înşelaţi şi dacă credeţi că huiduielile sau injuriile din tribune sau din comentarii ne ajută. Din contră, ne toarnă plumb în ghete, ne fac să ne pierdem încrederea, să fim şi mai nesiguri, ne cresc şi mai mult şansele la greşeli suplimentare. După ce că ne doare când nu ne iese jocul, trebuie deseori să mai suportăm şi loviturile fraţilor noştri din tribune sau de pe internet. Nu vi se pare un pic nedrept?
V-aţi pus vreodată în locul nostru? Cum v-aţi simţi voi, dacă aţi juca pentru Universitatea şi aţi fi huiduiţi de sute de oameni, la o simplă pasă la portar, la scorul de 2-0? Nu era nici măcar o greşeală sau un meci slab, din contră, am controlat meciul cu Slobozia şi l-am câştigat clar. Permiteţi-mi să plusez: cum v-aţi simţi dacă pe teren ar fi copiii voştri, iar anumiţi oameni i-ar înjura din simplul motiv că greşesc, făcându-i astfel să-i doară şi mai mult?
Nu, criticile şi nemulţumirile exprimate agresiv nu ne ajută deloc. Din contră, ne ajută să vă simţim aproape şi de partea noastră atunci când ne e greu. Eu, unul, nu pot să simt că o persoană care mă înjură sau huiduie este de partea mea. Când, în schimb, primesc încurajări atunci când mi-e greu şi greşesc, abia atunci simt că prind aripi, abia atunci mă supramotivez să dau tot ce am ca să fiu mai bun, abia atunci mă autodepăşesc.
Mi se pare că acesta e un punct de cotitură în viaţa Universităţii Craiova, aşa că îmi permit să vă lansez o provocare. Vreţi să arătăm întregii ţări că putem trece împreună prin momentele dificile, nu divizaţi şi certaţi? Vreţi să fim mai puternici? Vreţi să creăm cu adevărat o echipă, o familie de care să se teamă toţi adversarii? Atunci haideţi să umplem stadionul cu FC Botoşani. Pentru voi, să umpleţi un stadion cu Botoşani e la fel de greu cât e pentru noi să câştigăm într-o deplasare la Cluj sau la FCSB. Adică e foarte greu, dar nu e imposibil. Cred în voi, aşa cum cred şi în noi. Putem să fim 30.000 cu Botoşani!
Cu riscul de a-i supăra pe mulţi dintre voi, îmi permit să închei cu ceva în care cred: dacă, la acea finală celebră a campionatului cu CFR Cluj, în pandemie, am fi avut aproape un stadion care să ne încurajeze la fiecare greşeală şi în fiecare moment greu, sunt convins că am fi câştigat acel titlu. În schimb, dacă accesul publicului ar fi fost permis în acel playoff, iar voi ne-aţi fi înjurat şi huiduit la orice greşeală, mă îndoiesc că am mai fi ajuns măcar să jucăm această finală. Gândiţi-vă bine la asta, vă rog: la cât de mult contează reacţiile voastre când vine vorba despre rezultatele echipei pe care o iubiţi.
Mă înclin în faţa voastră şi sper din tot sufletul să-mi luaţi cuvintele de mai sus ca pe o invitaţie la reconciliere şi unitate. Dacă acceptaţi provocarea noastră şi veţi face, cu Botoşani, o atmosferă pozitivă şi fierbinte, pe un stadion plin, am convingerea că acela va putea fi un pas important către visul nostru comun, la care visăm de mai bine de 30 de ani”, afirmă Bancu.
